Fosila unei păsări de pradă uriașe oferă noi informații despre fauna din America de Sud de acum 12 milioane de ani

Cercetători, printre care se numără și un biolog evoluționist de la Universitatea Johns Hopkins (SUA), raportează că au analizat fosila unei păsări de pradă uriașe, considerată posibil cea mai mare cunoscută din specia sa, oferind informații noi despre fauna din nordul Americii de Sud de acum milioane de ani.

Dovada constă într-un os de la piciorul acestei „păsări a terorii”, descris într-un nou articol publicat în revista Palaeontology.

• De ce alegerile din SUA au loc mereu marțea?
• Cum s-a vândut comuniştilor masonul şi marele scriitor Sadoveanu. Apoi a asistat impasibil la închiderea în…

Studiul a fost condus de Federico J. Degrange, specialist în păsări ale terorii, cu participarea lui Siobhán Cooke, doctor în anatomie funcțională și evoluție, profesoară asociată la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins. Fosila unei păsări de pradă uriașe, descoperită în deșertul Tatacoa din Columbia, situat în nordul extrem al Americii de Sud, este cea mai nordică dovadă de până acum a existenței acestei păsări în America de Sud.

Fosila unei păsări de pradă uriașe ne prezintă cel mai mare membru al speciei sale

Mărimea osului sugerează că această pasăre a terorii ar putea fi cel mai mare membru cunoscut al speciei, cu aproximativ 5%-20% mai mare decât exemplarele de Phorusrhacidae identificate până acum, spune Cooke. Fosilele descoperite anterior indică faptul că speciile de păsări ale terorii aveau o înălțime de la 1 metru până la 3 metri.

„Păsările terorii trăiau pe sol, aveau membre adaptate pentru alergare și se hrăneau în principal cu alte animale”, spune Cooke.

Osul piciorului acestei păsări a fost găsit de Cesar Augusto Perdomo, curator al Muzeului La Tormenta, acum aproape 20 de ani, dar nu a fost recunoscut ca aparținând unei păsări a terorii până în 2023. În ianuarie 2024, cercetătorii au creat un model virtual tridimensional al specimenului folosind un scaner portabil de la Johns Hopkins Medicine, ceea ce le-a permis să îl analizeze în detaliu, scrie Eurek Alert.

Fosila, reprezentând capătul unui tibiotars, un os al piciorului inferior la păsări echivalent cu tibia la oameni, datează din epoca Miocenului, cu aproximativ 12 milioane de ani în urmă. Osul, cu cavități adânci specifice membrelor păsărilor din familia Phorusrhacidae, prezintă și urme de dinți probabil lăsate de un caiman dispărut, Purussaurus, o specie despre care se crede că avea până la 9 metri lungime, adaugă Cooke.

„Presupunem că pasărea terorii ar fi murit din cauza rănilor sale, având în vedere dimensiunile crocodilienilor de acum 12 milioane de ani”, spune ea.

Un prădător important, dar destul de rar

Cele mai multe fosile de păsări ale terorii au fost identificate în partea sudică a Americii de Sud, cum ar fi Argentina și Uruguay.

Descoperirea unei fosile de Phorusrhacidae atât de în nord, în Columbia, sugerează că aceasta era un prădător important în fauna regiunii. Important, fosila unei păsări de pradă uriașe îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine fauna care trăia în această zonă acum 12 milioane de ani. Deși astăzi este un deșert, se crede că această regiune era odinioară plină de râuri sinuoase. Această pasăre uriașă trăia alături de primate, mamifere copitate, leneși giganți de pământ și glyptodoni, rude ale tatuului, de dimensiunea unor mașini. Astăzi, seriema (Cariamidae), o pasăre cu picioare lungi originară din America de Sud, care ajunge la o înălțime de 1 metru, este considerată o rudă modernă a Phorusrhacidelor.

„Era un ecosistem diferit de cele pe care le vedem astăzi sau în alte părți ale lumii, într-o perioadă înainte ca Americile de Sud și de Nord să fie conectate”, adaugă Cooke.

Considerată prima fosilă de acest tip descoperită în acel sit, aceasta indică faptul că specia ar fi fost relativ rară printre animalele din acea zonă acum 12 milioane de ani, menționează Cooke.

„Este posibil să existe fosile în colecțiile existente care nu au fost încă recunoscute ca fiind de păsări ale terorii, deoarece oasele sunt mai puțin diagnostice decât osul de la piciorul inferior pe care l-am găsit”, explică ea.

Pentru Cooke, această descoperire permite imaginarea unui mediu pe care nu-l mai putem regăsi în natură.

„Ar fi fost un loc fascinant de explorat și de observat toate aceste animale acum dispărute”, spune ea.

Vă recomandăm să citiți și:

Momentul în care omenirea a fost la un pas de DISPARIŢIE

O așezare colonială pierdută, descoperită sub pădurea tropicală amazoniană

Rămășițele unui fort roman vechi de 1.600 de ani au fost descoperite în Turcia

Rămășițele unui băiețel cu ochi albaștri, vechi de 17.000 de ani, au fost dezgropate în Italia